Versuri

În toate țările, iubite cetitoriule, să află acestǔ fél de scrisoare, care elinéște ritmos să chiamă, iară slovenește stihoslovie, și cu acestǔ chip de scrisoare au scris mulți lucrurile și laudile împăraților, a crailor, a domnilor și începăturile țărâlor și a împărăției lor. Așa au scris vestit istoric Omir războaiele Troadii cu Ahileus, așa Verghilie, începătura Împărăției Râmului și alții fără număr dascali, într-acesta chip și sfinții învățătorii beséricii noastre cum ieste Ioan Damaschin, Cozma, Theofan, Mitrofan, Andrei de la Crit au scris cântările sfintii bisérici, stihurile, canonile, antifoane, cu carile, ca cu niște pietri scumpe și flori neveștenite, au împodobit bisérica. Cu această pildă scrisu-ț-am și eu această mică carte, a căriia numile îi ieste Viiața lumii, arătându-ți pre scurtǔ cum ieste de lunecoasă și puțină viiața noastră și supusă pururea primejdiilor și primenélilor. Nu să poftescǔ vreo laudă dintr-această puținea osteneală, ci mai multu să să vază că poate și în limba noastră a fi acest féliu de scrisoare ce să chiamă stihuri. Și nu numai aceasta, ce și alte dăscălii și învățături ar putea fi pre limba românească, de n-ar fi covârșit vacul nostru acesta de acum cu mare greotăți, și să fie și spre învățături scripturii mai plecate a lăcuitorilor țării noastre voie.Citéște cu bună sănătate, și cât poți mai vârtos de primejdiile lumii să te ferești cu ajutoriul preaputerniculul Domnului-Dumnezeu. Amin.

Stihul ieste nu ca altă scrisoare dezlegată, ci ieste legată de silave cu număr; silava este împreunarea a doao slove, cum ieste: ba, va, ga, da i proci. Deci, de acéste silave stihurile céste ce scriu într-această cărțuluie au 13 silave, iară să pot și în 9 și în șapte a face și sântu și într-alte chipuri stihuri la alte limbi, cum ieste elinească sau latinească. Iară de acest féliǔ îți facem știre, în care ț-am scris aicea, de Viața lumii.Deci are și altă datorie stihul: cuvintele céle la fârșitul stihului a doao stihuri să tocmască într-un chip, pe o slovă să să citească, cum ieste: ața-viiața, frunte-munte, lume-spume i proci. Cătră aceasta, la cetit, unde vor fi cuvintele ci trebuiescǔ să le scurtezi : de vei trăgăna, ții-a părea că nu ieste stihul bun, ci trebuiește, unde va fi de trăgănatǔ, să trăgănezi, unde de scurtat, să scurtezi. Așijderea, unde să vor prileji trei slove,cărora le zicem unoglasnice, ce s-ar zice de un glas, cum ieste a, e, i, o, acéstea de să vor prileji trei alăturea, să să lipsească una, cum ieste: “nici o avuție”. Aicea caută că o ieste între e și între a, deci o piare și vei ceti: “nici avuție” i proci. Alta, pentru această slovă, cândǔ va avea înaintea sa iară o slova unoglasnică, să întunecă, cum vei găsi între stihuri un stih într-acestași chip: “mari împărați și vestiți”, carele nu-l ceti: “mari împărați”, ce: “mari-mpărați”, că îl lipséște slova ce ieste înainte.Cetindǔ, trebuie să citești și al doilea și al treilea rândǔ, și așa vei înțelege dulceața, mai vârtos să înțelegi ce citești, că a ceti și a nu înțelége ieste a vântura vântul sau a fiierbe apa.

A lumii cântu cu jale cumplită viiața,Cu griji și primejdii cum iaste și ața:Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare.O, lume hicleană, lume înșelătoare!Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară,Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată.Fug vremile ca umbra și nici o poartăA le opri nu poate. Trec toate prăvăliteLucrurile lumii, și mai mult cumplite.Și ca apa în cursul său cum nu să oprește.Așa cursul al lumii nu să contenește.Fum și umbră sântu toate, visuri și părere.Ce nu petrece lumea și în ce nu-i cădere?Spuma mării și nor suptu cer trecătoriu,Ce e în lume să nu aibă nume muritoriu?Zice David prorocul: „Viața iaste floara,Nu trăiaște, ce îndată iaste trecătoarea”.„Viiarme sântu eu și nu om”, tot acela strigăO, hicleană, în toate vremi cum să nu să plângăToate câte-s, pre tine? Ce hălăduiașteNeprăvălit, nestrămutat? Ce nu stăruiașteSpre cădere de tine? Tu cu vreme toatePrimenești și nimica să stea în veci nu poate,Ceriul faptu de Dumnezeu cu putere mare,Minunată zidire, și el fârșit are.Și voi, lumini de aur, soarilă și luna,Întuneca-veți lumini, veți da gios cununa.Voi stele iscusite, ceriului podoba.Vă așteaptă groaznică trâmbiță și doba.În foc te vei schimosi, peminte, cu apaO, pre cine amar nu așteaptă sapaNu-i nimica să stea în veci, toate trece lumea,Toate-s nestătătoare, toate-s niște spume.Tu, părinte al tuturor, doamne și împărate,Singur numai covârșești vremi nemăsurate.Celelalte cu vreme toate să să treacă.Singur ai dat vremilor toate să petreacă.Suptu vreme stăm, cu vreme ne mutăm viiața,Umblăm după a lumii înșelătoare fațaVremea lumii soție și norocul alta,El a sui, el a surpa, iarăși gata.Norocului zicem noi ce-s lucruri pre voiSau primejdii cându ne vin, sau câte o nevoe.Norocului i-au pus nume cei bătrâni din lume;Elu-i cela ce pre mulți cu amar să afume.El sus, el coboară, el viiața rumpe,Cu soțiia sa, vremea, toate le surpe.Norocul la un loc nu stă, într-un ceas schimbă pasul.Anii nu potu aduce ce aduce ceasul.Numai mâini și cu aripi, și picioare n-areSă nu poată sta într-un loc nici-odinioare.Vremea începe țările, vremea le sfârșește.Îndelungate împărății vremea primenește.Vremea petrece toate; nici o împărățieSă stea în veci nu o lasă, nici o avuțieA trăi mult nu poate. Unde-s cei din lumeMari împărați și vestiți? Acu de-abiia numeLe-au rămas de poveste. Ei sântu cu primejdiiTrecuți. Cine ai lumii să lasă nădejdii?Unde-s ai lumii împărați, unde iaste Xerxes,Alixandru Machidon, unde-i Artaxers,Avgust, Pompeiu și Chesar? Ei au luat lume,Pre toți stinsu-i-au cu vreme, ca pre niște spume.Fost-au Tiros împărat, vestit cu războae,Cu avare preste toți. Și multă nevoeAu tras hândii și tătarii și Asiia toată.Caută la ce l-au adus înșelătoarea roată:Prinsu-l-au o fămee, i-au pus capul în sânge.„Satură-te de moarte, Tiros, și te stingeDe vărsarea sângelui, o, oame înfocate,Că de vrăjmășiia ta nici Ganghes poateCursul său să-l păzească”. Așa jocureșteÎmpărățiile, lumea, așa le prăvălește.Nici voi, lumii înțelepții, cu filosofiaHălăduiți ce lume, nici theologhiaV-au scutit de primejdii, sfinți părinți ai lumii,Ce v-au adus la moarte amară pre unii.Nime lucruri pre voe de tot să nu creazăNime-n grele, nădejdea de tot să nu piarză,Că Dumnezeu au vârstat toate cu sorocul,Au poruncitu la un loc să nu stea norocul.Cursul lumii ați cercatu, lumea cursul vostruAu tăiat. Așa iaste acum vacul nostru.Niminea nu-i bun la lume, tuturor cu moartePlătește osteneala, nedireaptă foartePre toți, ci nevinovați, ea le tae vacul.O, vrăjmașă, hicleană, tu vinezi cu sacul.Pre toți îi duci la moarte, pre mulți fără deală,Pre mulți și fără vreme duci la aceasta cale.Orice faci, fă, și caută fârșitul cum vine.Cine nu-l socotește, nu petrece bine.Fârșitul ori laudă, ori face ocară;Multe începături dulci, fârșituri amară.Fârșitul cine caută, vine la mărire;Fapta nesocotită aduce perire.Moartea, vrăjmașa, într-un chip calcă toate casă,Domnești și-mpărătești, pre mine nu lasă:Pre bogați și săraci, cei frumoși și tare.O, vrăjmașă, priiatin ea pre nimeni n-are,Naștem, murim, odată cu cei ce să trece,Cum n-ar fi fostu în veci daca să petrece.Paimâini suntu anii și zilile noastre.Sfinții ingeri, ferice de viiața voastră.Viețuim și viiața iaste neștiută,Și până la ce vreme iasta giuruită,Așa ne poartă lumea, așa amăgește.Așa înșală, surpă și batjocorește.Fericită viiața făr de valuri multe,Cu griji și neticneală avuțiia pute.Viețuiți în ferice, carii mai puțineGriji purtați de-a lumii; voi lăcuiți bine.Vacul nostru cu-mprumut dat în datorie.Ceriul de gândurile noastre bate Mulți au rostu și mulți suntem și mulți te-așteaptă;Lumea din primenele nu să mai deșteaptă.Orice iaste muritoriul cu vreme să petrece;Trece vremea și pre-ai săi toți îi părăsește.Cei ce acum petrecem, pomenim alțiiTrecuți; de noi cu vreme vor pomenii alții.Născându-ne, murim; murindu, ne facem cenușăDintr-această lume trecem ca pentr-o ușă.Astăzi mare și puternic, cu multă mărire:Mâine treci și te petreci cu mare mâhnire.În lut și în cenușă te prefaci, o, oame,În viiarme, după care te afli în putoare.Ia aminte, dară, o, oame, cine ești pe lumeCa o spumă plutitoare, rămâi fără nume.Una fapta, ce-ți rămâne, buna, te lețește,În ceriu cu fericie în veci te mărește.

Mulți au rostu și mulți suntem și mulți te-așteaptă;Lumea din primenele nu să mai deșteaptă.Orice iaste muritoriul cu vreme să petrece;Trece vremea și pre-ai săi toți îi părăsește.Cei ce acum petrecem, pomenim alțiiTrecuți; de noi cu vreme vor pomenii alții.Născându-ne, murim; murindu, ne facem cenușăDintr-această lume trecem ca pentr-o ușă.Astăzi mare și puternic, cu multă mărire:Mâine treci și te petreci cu mare mâhnire.În lut și în cenușă te prefaci, o, oame,În viiarme, după care te afli în putoare.Ia aminte, dară, o, oame, cine ești pe lumeCa o spumă plutitoare, rămâi fără nume.Una fapta, ce-ți rămâne, buna, te lețește,În ceriu cu fericie în veci te mărește.

Din toate stihurile să înțeleg deșărtările și nestătătoare lucrurile lumii și viiața omenească scurtă, cu mărturie din David prorocul mai ales. Apoi, unde să pomenéște de ceriǔ și de soare, de lună, de stéle, acéstea toate că vor avea sfârșit și să vor primeni. Sfânta Scriptură ne învață: numai Dumnezeu ieste fără sfârșit și vécinic.Pentru Țiros-împăratul, carile îl pomenescǔ stihurile. Acestǔ împăratǔ au fostǔ foarte mare și avut și au supus Indiia și pre tătari și toată Asiia (Asiia ieste a patra parte de lume). Mai apoi bătândǔ războiǔ cu tătarii, au bătut într-o zi fără număr oști tătărăști și au omorâtǔ într-acéiaș zi trei ficiori a Timeriei, ai împărătésii cei tătărăști, cu mâna sa. Și după izbândă, fiindǔ fără de grijă, au discălicatǔ cu oștile între niște munți. Împărăteasa văzându-l fără grijă și fără de străji (că ea era fugită într-un munte), au îndemnatǔ mârzaci tătăraști și l-au lovitǔ noaptea. Și așa au răsipit oastea, cât pre dânsul l-au prinsǔ viu, pre însuș împăratul Țiros. Multă seamă de oaste, oameni prinși, zic istoriile, din oastea lui Țiros, au junghiatǔ Temira însăși cu mâna ei, câtǔ din sângele a oameni junghiiați au umplut o cadă de sânge, apoi au tăiat capul lui Țir și l-au pus în sânge și au strigat: “Satură-te, Țiros, de sânge omenescǔ”. La acea primejdie au sosit acel mare împărat și vestit în lume.Pentru Ganghies, ce să pomenéște. Ganghie ieste o apă curătoare mai mare decât Nilul și decâtǔ Dunărea; ieste la Indiia acea apă, din céle patru ape ce ies din raiǔ. Să chiamă la Sfânta Scriptură Gheon, și ea disparte Hindiia în doao părți. Asupra acei ape fiind Țiros discălicatǔ cu oaste, au mersǔ un copil din casă să scalde un cal foarte drag lui Țir; scăldându-l; s-au înecatǔ și calul, și copilul. De mânie și de jale, Țiros, un an au șăzut și au săpatǔ apa acéia Ganghies în 60 de locuri. Și așa despărțită în multe părți, au trecut în vad oastea.Célelalte stihuri vei înțélege pre rândǔ. Pentru norocul, mulți întreabă: ieste ceva norocul, și ce ar fi acela norocul? Răspunsǔ: norocul nu ieste alta, numai lucrurile ce ni să prilejescǔ și ni să întâmplă, ori bune, ori réle; zicem acelor întâmplări norocul. De ni să prilejescǔ lucruri bune și pre voie, zicem noroc bun; de ni-s împotrivă, au peste voie și cu scădére, zicem norocul rău. Deci, cum întâmplările acéstea au nume în toate limbile, așa și în limba noastră cu un cuvântǔ să închide și să zice: norocul.

Vacul tău n-are pace, zavistnice oame,Colțul tău, plin de venin, piiere tot de foame,Să muște pre cineva pururea râvnéște,În ce chip ar ocărî, pururea păzéște.Bine au scris în Psaltire de tine prorocul:“Zavistnicului ieste acesta norocul,Gâtlanul lor, mormântul destupat cum cască.Limbile lorǔ gata tot să ocărască.Să le fii giudeț, Doamne, din gânduri să cază,Ocări care facǔ ei pre sine să vază.”Doao boale întru sine zavistnicul are:Una cândǔ petréce rău, a doao, mai mare,Cândǔ privéște pre altul că petréce bine.Numele bun altuia ca o moarte-i vine.Aceasta niciodată boala nu-i lipséște,În tot ceasul cu acéstea viiața-și pedepséște.Dar ce gândești să faci? Să pierzi dreptatea?Aceasta nu vei putea, bine-n răotatea,Sau răul să faci că-i bun, nici aceasta poți face.Deci așa viața ta nu mai are pace.De la Dumnezeu nime fără darǔ nu ieste;Ce nu mulțămești câtǔ ai, ci tot râvneștiInima ta spre altul? Cine toate poate?Nu toate are unul, ci cu toți toate:Unul una și altul alta bunătate.Tuturor de Dumnezeu daruri sunt însemnate.Care truda noastră cu gândul bun priiméște,Dumnezeu gândului bun bine-i dăruiéște.

Neamulǔ Țărâi Moldovii de unde dăradză?Din țara Italiei, tot omul să creadză.Fliah întăi, apoi Traianǔ au adus pre acicePre strămoșii cestorǔ țări de neamǔ cu ferice.Răsădit-au țărâlorǔ hotarele toate.Pre sémne ce stau în véci a să vedea poate.Elǔ cu vița cestui neamǔ Țara RumâneascăUmplut-au, Ardealul totǔ și Moldovenească.Sémnele stau de să văd, de dânsulǔ făcute:Turnulǔ-Severinului să custe-n vremi multe.Stremoșii Moldoveei adus-au în țară,Pre ghețâi cu sabiia scoțând din hotară.Stau sémnele podului cu praguri cădzuteȘi Turnulǔ-Severinulǔ de Sevirǔ făcute.Podulǔ preste Dunăre-n Țara RumâneascăLe-au trecutu-și oștile-n Țara Ungurească.Pre cela pod au trecutǔ Moldoavei stremoșii,Bătând război cu dachii, a sasilorǔ moșii.

Cine-și face zid de pace, turnuri de frățieDuce viiață fără greață într-a sa bogăție.Că-i mai bună dimpreună viiața cea frățeascăDecâtu râcă, care strică oaste vitejească.Cine-i bogat de-avere pre lume-n tot omul,De nu v-avea-ntru sine locuindu pre Domnulu,Acela de-avuție sațiu nu mai vede.De i-ar da toată lumea, elu totu nu să-ncrede.Și de câtu multu strânge, mai multu să lărgeșteȘi tot deșertu să vede-ntr-averea ce-i crește.Deci nime-ntr-avere să nu să gândească.Că va putea să să-mple, să să odihnească.Iară-ntr-a cărui sufletu Domnului lăcuiește,Acela de nemică nu mai jeluiește.Pentr-aceia totu omulu să nu se lenevească,Pre Dumnedzeu în sufletu să-și agonisească.